ONG-urile Studențești sunt spații deschise de învățare ce promovează o cultură a învățării colaborative, bazată pe motivație și practică. În plus, exercițiul voluntariatului educă simțul civic și implicarea, ducând la dezvoltarea unor tineri responsabili și activi în comunitățile profesionale sau cetățenești din care vor face parte.

„Sursele de finanțare Europeană sunt greu de atras”, „se observă o lipsă de experiență a Organizațiilor Studențești de a lucra cu astfel de resurse”, „membri ONGSurilor nu sunt încă pregătiți pentru a avea un asemenea management financiar”,  „instituțiile publice nu sprijină ONGSurile prea mult”.

Adăugăm celor scrise de Cristi şi felicitările noastre pentru echipa de proiect a TTT!

Cristi:

Am fost tare bucuros când am aflat că pot scrie un articol despre experienţa minunată de la TTT AIESEC. Probabil vă întrebaţi de ce scriu tocmai pe siteul CROS acest lucru. Uite de ce: CROS a facilitat ca eu să am această experienţă, prin intermediul grupului HRemotion am ajuns aici, pentru că aşa am cunoscut-o pe Bianca. Şi eu iubesc tare mult pionii ăştia importanţi din viaţă, pe care uneori îi ignorăm sau nu le acordăm atenţia cuvenită. Sunt tare recunoscător că am avut această experienţă la care CROS a avut o contribuţie semnificativă. Fără ei, n-aş fi ajuns să cunosc un alt grup de oameni frumoşi.

Am ajuns joi dimineaţă în mijlocul unor oameni necunoscuţi şi plini de energie. Un lucru comun ne unea: voiam să învăţam să fim traineri buni. Un alt lucru comun era faptul că suntem voluntari într-un ONG. N-am să detaliez ceea ce s-a întâmplat în cele 4 zile, pentru a vă oferi curiozitatea şi vouă, de a participă la următorul TTT AIESEC.

• Lucruri foarte relevante pe care le-am învăţat:
• Trainerul nu este profesor.
• Facilitarea te conduce la învăţare, nu prezentarea.
• Nu cred în training, ci într-un proces de învăţare care poate conţine training.
• Gândim în obiective de învăţare.
• Trainingul este un proces, nu un eveniment.

Am învăţat de la A la Z cum se construieşte un training, o experienţă de învăţare, cum se evaluează şi când începe evaluarea, care e atitudinea pe care o avem în momentul în care livrăm un training şi multe alte T & T.

Sunt foarte multe lucruri pe care le-am învăţat şi probabil informaţiile primite acolo le voi digera pe parcurs. Vreau să vorbesc despre atmosfera creată de omuleţii ăştia. Pe tot parcursul evenimentului a existat un om fain, Robert, care a avut rolul de a ne menţine energia la un nivel ridicat. E unul dintre cei mai energici oameni pe care-i cunosc: de dimineaţă până seară cu roll calluri care mai de care.

Oamenii din AIESEC sunt mai prietenoşi decât credeam şi, odată ajuns acolo, începi să guşti mult din cultura lor organizaţională, începi să vezi stilul lor de viaţă şi chiar să apuci să trăieşti bucăţi din el. Oameni bucuroşi şi plini de viaţă. Asta mi-a lăsat AIESEC în minte.

Mulţumesc AIESEC Bucurresti şi CROS pentru toate lucrurile pe care le faceţi!

În vară am iniţiat un mic proiect video, prin care ne doream ca aceşti tineri să aibă ocazia să împărtăşească, în câteva minute, experienţa lor în organizaţii studenteşti, ca preşedinţi, lideri şi formatori. Am vrut sa aflăm ce gândesc despre experienţa lor, să îi promovăm, să transmitem mesajele lor mai departe.

Fiecare ONGS-ist are o poveste frumoasă legată de experienţa sa. Ne-a plăcut să îi ascultăm cum ne vorbesc despre organizaţiile lor, despre cum au ajuns să facă voluntariat, despre ce au învăţat, care sunt proiectele în care au fost implicaţi, ce provocări au întâmpinat, cum au contribuit ei la dezvoltarea asociaţiilor din care provin, şi ce impact a avut această experienţă asupra vieţii lor. Dar în acelaşi timp ne-am dorit ca toţi tinerii să afle mai multe despre experienţa într-o organizaţie studenţească, în speranţa că le vom trezi interesul pentru voluntariat.

Ne-am reconfirmat că ONGS-urile formează tineri cu iniţiativă, oameni implicaţi şi motivaţi  “să schimbe lumea“, că aici se construiesc prietenii frumoase, se nasc amintiri “demne de povestit nepoţilor”

Ce le-a plăcut cel mai mult, ce au învăţat, cu ce au rămas şi ce duc mai departe, aflaţi în interviul de mai jos.

Mulţumim Silvia, Vlad, Alex, Dragoş şi Mihai pentru povestea voastră.

Mulţumim Tedy pentru ajutorul dat în realizarea acestui material.

The world becomes what you teach!

The Effects of Non-Formal Education

Când am terminat Facultatea de Inginerie Electrică aveam aproape 5 ani de voluntariat în organizaţii studenţeşti. Coordonasem câteva proiecte, mă plimbasem prin toată ţara, cunoscusem sute de oameni din toate domeniile şi cel mai important – ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea.

Toate aceste lucuri s-au întâmplat fără să fi avut vreun plan înainte. Se zice că „viaţa se întâmplă în timp ce îţi faci planuri”. Aşa a fost în cazul meu. Îmi făcusem planuri să fiu inginer şi când am terminat facultatea eram pregătit să NU mă angajez în inginerie. Împreuna cu câţiva prieteni, am fondat o organizaţie în domeniul educaţiei. Ştiam că e cel mai greu şi cel mai riscant drum dar în acelaşi timp şi cel mai frumos. La 3 ani de la această decizie pot confirma că a fost greu dar în acelaşi timp frumos şi că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o până acum. Am avut nevoie de multe lucuri pentru a ajunge să ştiu ce vreau, să fiu pregatit să fondez un ONG care să aibă succes şi să am curaj chiar să-l fondez. Facultatea n-a contribuit cu nimic. Majoritatea le-am dezvoltat datorită voluntariatului în cele două organizaţii studenţeşti în care am activat.

Cheia a diferenţei între facultate şi învăţarea non-formală (şi informală) din organizaţii studenţeşti stă – în opinia mea – în cuvântul voluntar. Şcoala şi facultatea sunt (practic) obligatorii. Înveţi ce vor ei, cum vor ei şi când vor ei. Vreo 15 ani la rând. Şi te obişnuieşti să faci lucuri pentru că aşa îţi cer alţii. Când ei spun „sari” tu întrebi „cât de sus?”. Mulţi elevi şi studenţi ajung să înveţe – dacă învaţă – pentru note şi diplome. Eu cred că primul scop al educaţiei este să te ajute să înveţi, să munceşti şi să trăieşti în mod autonom, motivat (intrinsec) de o dorinţă ce pleacă din interior. Şi ca să ajungi să faci asta, cred că trebuie să experimentezi libertatea de a decide ce înveţi, cum înveţi şi când înveţi, la ce lucrezi şi cum îţi trăieşti viaţa. Asta înseamnă pentru mine să fii voluntar: să alegi pentru tine şi să faci lucruri pentru că aşa vrei tu, nu pentru că altcineva îţi promite o pedeapsă sau o recompensă.

Organizaţiile studenţeşti în care m-am implicat au fost un mediu excelent în care să mă dezvolt conform propriului meu ADN şi nu după planurile, metodele şi ritmul altcuiva. Şi într-un final, asta a ajuns să conteze. Organizaţia pe care am fondat-o împreună cu câţiva prieteni se numeşte CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti) şi îşi propune să dezvolte în România o universitate alternativă. Modelul pe care va funcţiona este foarte diferit de cel al universităţilor actuale. Educaţia pentru noi nu seamană cu un proces tehnologic, liniar şi standardizat – aşa cum e acum – ci cu unul de dezvoltare organică. Am ales să lucrăm cu voluntarii din organizaţii studenţeşti pentru că este un model care li se potriveşte foarte bine. Iata de ce:

A. Pentru că sunt voluntari, adică fac ce vor, când vor şi cât vor

In mod ironic, suntem pregatiţi pentru libertate şi democraţie într-unul dintre cele mai autocratice sisteme existente: sistemul de învăţământ. E ca o inchisoare a primului sfert al vieţii noastre în care alţii hotărăsc pentru noi. Poate pentru prima data în viaţă, într-un ONGS ai un cuvânt de spus. Nu munceşti pentru profesor, pentru şef sau pentru notă. Sunt organizaţiile membrilor – ei le conduc şi ei hotărăsc ce se întâmplă cu ele. Şi fiecare hotărăşte pentru el: ce face, cât face şi cum face. E o şansă să prinzi gustul autonomiei.

B. Pentru că fac lucurile din pasiune

Datorită faptului că ceea ce fac e voluntar, în mod natural îşi caută pasiunea şi o urmează. Voluntarii din organizaţii studenţeşti sunt motivaţi  intrinsec fie de faptul că le place ceea ce fac, că le plac oamenii cu care lucreaza sau de  misiunea organizaţiei. Sau de toate trei.

C. Pentru că se dezvoltă neliniar şi organic

Pentru că nu le spune nimeni ce să faca, sunt conduşi de pasiune, interes, intuiţie iar dezvoltarea lor devine neliniara şi organică – aşa cum e normal pentru organismele vii. Asta îţi permite să-ţi descoperi „elementul” (zona de intersecţie între talentul tău natural şi pasiune). Şi când ajungi să fii „în elementul tău”, totul se schimbă! :)

D. Pentru ca totul e pe bune, in viata reala.

“Teoretic, practica şi teoria sunt la fel. Practic e altceva” Yogi Berra.

În şcoală învăţăm în mare parte pentru note. În organizaţii studenţeşti înveti cum e să munceşti pentru ceva care contează, într-un context cât se poate de real. Înveti să faci ideile să se împlinească, cum se rezolvă probleme, cum se lucrează în echipe, cum se atrag parteneri şi multe altele.

Împreună cu peste 20 de organizaţii studenţeşti din Bucureşti, CROS pune în practică acest model alternativ de educaţie în cadrul comunităţilor de practici HRemotion (www.hremotion.ro) şi New Media School (www.newmediaschool.ro). Te aşteptăm pe www.cros.ro să afli mai multe.

Studenţii şi-au luat soarta în propriile mâini şi s-au transformat, poate involuntar, în principalul motor al reformei din educaţie. Cum activităţile extracuriculare ale studenţilor îmbunătăţesc un sistem educaţional expirat şi, mai departe, schimbă mediul privat şi societatea.

Studenţii au pornit chiar ei, poate ca un gest inconştient, revoluţia adevărată din învăţământul românesc – educaţia nonformală. Prin activităţile lor extracurriculare, cele mai multe de voluntariat în asociaţii şi organizaţii studenţeşti (ONGS-uri) sau în diverse ONG-uri, studenţii încep să bifeze chiar ei principalele obiective ale sistemului educaţional.

Accesul lor la educaţia nonformală, cu tot ce presupune ea – scriere de proiecte, vorbire în public, organizare de evenimente, time management s.a. -, le deschide larg poarta către un mediu privat tot mai selectiv.

Şi caseta despre CROS:

Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti proiectează o posibilă imagine a educaţiei din viitor; o alternativă nu doar la sistemul public de învăţământ, ci o alternativă la educaţia aşa cum o cunoaştem astăzi în lume, nu doar în România.

Pe scurt, CROS vrea să nască o universitate alternativă la actualul sistem. Una fără profesori (ci cu traineri şi mentori) şi fără note (ci cu participări la proiecte). Iar acesta este un plan deja aflat în derulare, cu sarcini (naşterea şi susţinrerea unor comunităţi de practică în diverse domenii), cu etape (în trei ani şi-au propus să aibă primul “absolvent” pregătit numai în sistemul lor, fară a fi înscris într-o facultate clasică) şi cu obiective clare (“în 10 ani vor să convingă tinerii să treacă de la “a învăţa lucruri” la “a învăţa să fie”).

Şi chiar dacă unii din marii vizionari din educaţie, cum este Sir Ken Robinson, vorbşte şi promovează ideologii asemanătoare în medii mai creative şi mai deschise la minte decât al nostru, educaţia custom made, aşa cum o imaginează CROS, are mai multe şanse să crească în România – unde, chiar dacă există bariere mentale, sistemul universitar şi-a pierdut orice recunoaştere iar notele şi mediile nu mai contează absolut deloc -, decât în sistemle educaţionale unde diplomele (mai ales cele eliberate de marile universităţi din lume) încă certifică valoarea absolvenţilor.

Când scriam articolul mi-am dat seama cât de puţine informaţii se găsesc pe net despre istoria şi evoluţia mişcarii studenţeşti din România.
Prin CROS sunt sigură că vom contribui semnificativ la îmbunătăţirea acestui lucru. :)