Când am terminat facultatea habar n-aveam în ce direcție să apuc. Îmi imaginam cât de tare ar fi să lucrez într-o multinațională… și cam atât. Mă întreb oare câţi studenţi nu visează la o carieră fără să ştie despre ce este vorba în realitate? Oare de câte ori am avut ocazia să interacţionăm cu membri din organizaţia la care am dărui timpul, energia şi competenţele noastre pentru a contribui la dezvoltarea ei? Oare cum arată procesele interne? Dar relaţiile dintre membri? Sau cum este atmosfera? Cum ajungem de la o idee la un produs final? Ce este important pentru organizaţia în care visez să lucrez? Dar oare avem aceleaşi valori?

Împreună cu Unilever ne dorim să aducem mai aproape de studenţi realitatea din mediul business. La Unilever Open Day vei avea o zi în care să poţi:

• interacţiona cu membri Unilever,
• vedea cu ochii tăi cum arată procesele care fac o companie ca Unilever să funcționeze cu succes,
• afla dacă un astfel de mediu se potrivește cu tine,

O idee despre cum va fi îți poți face din filmulețul de mai jos (însă suprizele acestui an le păstrăm pentru evenimentul de pe 21 Mai):

Dacă eşti student sau proaspăt absolvent, te invităm să te înscrii la Unilever Open Day, completând formularul acesta până pe 17 mai 2011.

Pe 21 mai te aşteptăm la sediul Unilever pentru a petrece o zi (de la 10:00 la 19:00) cu membrii acestei organizaţii. :)

• Where kids have freedom to be themselves…
• Where success is not defined by academic achievement but by the child’s own definition of success…
• Where the whole school deals democratically with issues, with each individual having an equal right to be heard…
• Where you can play all day if you want to…
• And there is time and space to sit and dream…
  

  

The function of the child is to live his own life – not the life that his anxious parents think he should live, not a life according to the purpose of the educator who thinks he knows best.

Partially filmed at the real Summerhill School and including many Summerhill students, the drama contributes to the wider debate around the fundamental aims and methodology of education. The film was first broadcast on the BBC in January 2008 and was nominated for three children’s BAFTA awards: Best Drama, Best Writer and Breakthrough Talent. It won the awards for writer & breakthrough nominations.

The symposium gathered almost 100 participants: experts on youth work from youth organisations, researchers, representatives of the European Commission and the Council of Europe, SALTO Resource Centres and National Agencies, European Youth Forum, national governments, social partners and UN agencies (ILO, UNESCO).

We were there for establishing a common ground for a medium and long-term coordinated strategy toward recognition of youth work and non-formal learning in Europe. In other words, “for kicking – off” a process like the Bologna process, that would help youth work and its outcomes become visible and valued by higher education, employers and society, in general.

Monday morning we started with presentations about existing instruments and tools for recognition (Youthpass, Youth worker portfolio, European skills passport) and with a fair of the present youth NGOs. This is where I started talking about the innovative education model that CROS has been developing in the past 3 years.

You can see below one of the documents that synthesize our work and explains the model (vision, mission, values and strategy).

The official start of the symposium followed with speeches from the EU Ambassador to the Council of Europe(CoE), the Head of Youth Department of the CoE and the President of the European Youth Forum. They all referred to the policy paper Pathways 2.0 towards recognition of non-formal learning/education and of youth work in Europe and stated the importance of having recognition on four levels:

• formal (a form of validation of learning outcomes and certification)
• political (recognition in legislation and involvement of NFL providers in political strategies)
• social (recognition of the value of the competences acquired through non-formal learning)
• self-recognition (every beneficiary should be able to assess his/her competences)

The next session of the program was called Viii! – A very important inspiring input! and it had also three speeches:

• Tatev Margaryan – on writing the history of non-formal education(NFE) in Armenia and on how NFE changed her life and the life of her family
• Gabi Solomon – on how my first international experience changed my life and on how CROS educational model is about living a happy life – the life you choose for yourself
• Tarek Amraoui – on the life of a ethnic Moroccan in France and on how hatred can be positively channeled through NFL and NFE

After this I received a lot of feedback about the model, about what we do and about how our work can be an inspiration:

I was happy during your presentation. I wanted to be part of the pictures you showed! freelance consultant and trainer

I saw you presenting the model (having the student in the center) and I immediately saw my teacher. For him, learning was holistic, there was much more to learning than grades and exams. trainer at Ejsberg Youth School, Denmark

I want to apply your model on what we’re doing and see how it works in a different context. I have another metaphor for education and what we do. I see the learner as a butterfly and I see us – the providers, as gardens. We have to be green enough, colourful enough, we have to provide nectar (learning) suitable for the buterfly. teacher, University College Syddanmark, Denmark

The next two days were dedicated to 8 working groups and I belonged to workgroup 7 – “Involve stakeholders of the employment sector”. Our experience from CROS proved to be valuable to the group and we talked about how we can “translate” what we already do into a language that is familiar to employers and HR directors. Of course, the purpose of learning is not only employability, but our students should be also attractive on the competences market.

For me, the conclusions of the symposium were marvelous. They were presented by our general rapporteur, in the therms of Stephen Downes – “10 things we really need to learn”:

1. Predict consequences
2. How to read – how to approach the flood of information
3. Distinguish between truth and fiction
4. Empathise – the ability of understanding others
5. Be creative – find solutions
6. Communicate clearly and get your message across
7. Learning to learn
8. Staying healthy
9. Value yourself
10. Live meaningfully

The statement that will be produced with our input by the expert committee will reflect all this and much more; it will be the start on recognition of youth work and non-formal learning, from a strategic point of view.

CROS model is clearly linked with at least five of these conclusions and has a lot of indirect links with the other five. This event, the event Vlad attended in London and all the feedback we received clearly shows the social recognition of the CROS educational model and the path we need to take towards political and formal recognition. We’re getting there… !

Many thanks to Marta, Gisele and Ruxandra for making it possible for me to attend! Many smiles and hugs to the wonderful people I met there!

Marți am relansat in comunități programul 3 cărți pe lună, în sediul Fundației Friends for Friends. Anul acesta, am gândit programul ca o carte, cu capitole și file de poveste, așa că nu am găsit nume mai potrivit pentru întâlnirea inițiatică, decât Prefață. Și cum se obișnuiește, în prefața “cărții” am povestit despre cele mai importante elemente:

• personajele: echipa care are griijă ca toate întâlniirile dintre cititorii feroce să aibă loc și cititorii, care prin pasiunea lor pentru lectură contribuie la dezvoltarea programului.
• acțiunea: așa cum am vizualizat încă de la început, acest program nu este o altă modalitate de a încuraja lectura, ci un mod de a provoca oamenii din comunități să citească pentru ca mai apoi să fie generate între ei discuții, dezbateri, schimburi de idei și păreri. Este totodată o provocare de a scrie articole pe blogurile personale despre ce au învățat din cărți sau ulterior, din experienţele provocate de lectură, cum le-au modificat acestea modul de a privi lucrurile sau stilul de viață, pareri pro sau contra ideilor din cărți. Vrem ca oamenii să își provoace curiozitatea și să întrebe, să discute, să dezbată.
• spațiul cel mai inspirat pentru desfășurarea acțiunii ar putea și vrem să fie Learning House. Nu ar fi corect să atribuim anumitor părți din acest loc titlul de bibliotecă în varianta clasică, pentru că vom găsi cărți peste tot, pe rafturi colorate și în biblioteci cu design special, în colțuri de cameră sau pe măsuțe joase. Iar pentru că în Learning House oamenii  vor citi cărți, vor reflecta și vor visa, se vor căuta și se vor găsi mereu unii pe alții pentru a-și împărtăși idei și experiențe de aici și de viață, nu vom putea atribui spațiului nici titlul de sală de lectură.

“Learning House este o bibliotecă de idei, oameni și cărți.”

Ideile sunt cărți nescrise, fragmente de cărți ce așteaptă într-un fel sau altul să fie citite, rostite, fără a fi scrise dinainte, iar oamenii sunt cărți vii, care își spun singure povestea. Ei au cunoașterea în amintiri, gânduri și suflete, îți pot spune povești și taine ce nu pot fi cuprinse altfel în cărți. Cât despre cărți, ele vă așteaptă nerăbdătoare în Learning House să le descoperiți și să generați conversații interesante pornind de la ele.

Am dat startul petrecerii înainte de amiază. Oamenii au venit înarmați cu voie bună, poftă de treabă și bineînțeles, haine de schimb. Ne-am mobilizat repede – am afișat o listă lungă cu ce trebuia făcut, am adunat unelte, saci de gunoi și, cel mai important, mănuși galbene și roz și am dat drumul la distracție.

Printre cele mai importante obiective, atinse cu peripeții sau zâmbete, au fost: coborârea dulapului uriaș de la etaj până jos în curte, care din fericire nu a avut nicio altă victimă în afară de unul din ochiurile de geam de pe casa scării de lemn, spălarea pereților în pași de dans, decapitonarea ușilor din camera ovală, curățarea grădinii de frunze și crengi. Descoperirea zilei a fost un robinet nemțesc la unul din caloriferele de la etaj, vechi de aproape un secol. L-am lăsat la vedere și vă recomandăm să veniți să îl admirați și să călătoriți pentru un moment înapoi în timp.

Nouă ne-a plăcut și oamenii au promis să mai vină pe la noi, ceea ce înseamnă că le-a plăcut și lor. Casa a fost probabil cea mai fericită, că a devenit mai curată și mai îngrijită într-un timp atât de scurt. Pentru aceasta, plănuim pentru moment, încă două experiențe de acest fel în această săptămână, miercuri și sâmbătă, de pe la 10 până la lăsarea serii.

Miercuri avem Petrecere Mascată și Vizionară, cu proiecție de film la lăsarea întunericului, iar pentru sâmbătă pregătim o Petrecere cu mai multe fețe, să sarbătorim Halloween cu o sesiune de dat varul jos de pe pereți: măști albe și personalități ascunse.

I came across a lot of interesting people involved in education projects and all the ideas came together in a great place, Hub Westminster is one minute away from Trafalgar Square in the heart of London, in true unconference style: improv methods, open spaces, world cafe sessions, a pro-action cafe, a live performance on Saturday evening and even graphic harvesting.

In the beginning I wasn’t sure what I was supposed to get out of the experience other than meeting people who tend to think and act on learning in a way similar to ours. But the conversation was so much more than that. By the end I had a strong feeling that education alternatives and fringe initiatives are bubbling up all over the place and moving faster and faster. People are starting to “get it” and doing something about it. I also got the chance to talk a little bit about the model CROS has been building, we got great feedback, a lot of questions and an unexpected amount of praise by the end (some people actually said it was inspirational to find out what we’ve accomplished in Romania). All this gave me mixed feelings:

Community

On one hand I felt part of this lively community in the UK, on the other hand I realized what we’re doing in Romania is as good as it gets and we need to confidently expand and deepen the conversation over here – there is huge opportunity for innovative leadership at the fringe of education practice and there is room for everybody to jump in.

Heightened sense of possibility

People at the event came from all sorts of backgrounds, including academia and all seamed to share a deep understanding about the fact that education just isn’t working right, that we need to sort out the past and move along. And some of them have the projects to prove it. They were trying all sorts of things, tackling the issues from all sorts of angles and connecting the dots in surprising ways. The ground is definitely shaking (by the way, while we were talking about change in higher education about 4000 people took over the London Stock Exchange).

Patience vs. Urgency

Something that struck me was the idea that the transition between the old and the new is not going to be smooth, but rather abrupt. And “the new” will have to be ready to take the pressure when the time comes. That means that principles need to be solid and well thought out, our networks in place, our practice of methods quite well developed and documented and the mechanisms for trading value and resources at least experimented across.

It wasn’t all talk and no play. I came back with things to do and the most important three are as follows:

• A network we need to engage more with. We are going to set up a simple list of people and projects to serve as a reference and facilitate sharing and new connections <link soon>. For instance people seamed honestly interested in coming over to Romania to see the CROS model in practice (some of you might meet some of them at the next CROS CAMP).
• Alina Beissenova is a diploma student at the AA and she is developing her thesis on alternative learning spaces. She wants to use CROS as a case study in her work and also help us with designing Learning House.
• One thing people always ask us is “what about accreditation?” and we have a complex answer and no practical thing to show them – yet! We are thinking of joining a project set up by Fred Garnett called WikiQuals. Fred is coming before the end of the year to Romania so we can talk more about it.

In short this is it – an exciting weekend about the future of higher education. Before you click-out, check out the pictures and if you want to get inspired further be sure to check the projects link at the beginning of the post and work your way from there (just remember to eat at one point while getting lost amongst the details).

*This post is in English because we would love the people in the UK to also be able to read it.

Adăugăm celor scrise de Cristi şi felicitările noastre pentru echipa de proiect a TTT!

Cristi:

Am fost tare bucuros când am aflat că pot scrie un articol despre experienţa minunată de la TTT AIESEC. Probabil vă întrebaţi de ce scriu tocmai pe siteul CROS acest lucru. Uite de ce: CROS a facilitat ca eu să am această experienţă, prin intermediul grupului HRemotion am ajuns aici, pentru că aşa am cunoscut-o pe Bianca. Şi eu iubesc tare mult pionii ăştia importanţi din viaţă, pe care uneori îi ignorăm sau nu le acordăm atenţia cuvenită. Sunt tare recunoscător că am avut această experienţă la care CROS a avut o contribuţie semnificativă. Fără ei, n-aş fi ajuns să cunosc un alt grup de oameni frumoşi.

Am ajuns joi dimineaţă în mijlocul unor oameni necunoscuţi şi plini de energie. Un lucru comun ne unea: voiam să învăţam să fim traineri buni. Un alt lucru comun era faptul că suntem voluntari într-un ONG. N-am să detaliez ceea ce s-a întâmplat în cele 4 zile, pentru a vă oferi curiozitatea şi vouă, de a participă la următorul TTT AIESEC.

• Lucruri foarte relevante pe care le-am învăţat:
• Trainerul nu este profesor.
• Facilitarea te conduce la învăţare, nu prezentarea.
• Nu cred în training, ci într-un proces de învăţare care poate conţine training.
• Gândim în obiective de învăţare.
• Trainingul este un proces, nu un eveniment.

Am învăţat de la A la Z cum se construieşte un training, o experienţă de învăţare, cum se evaluează şi când începe evaluarea, care e atitudinea pe care o avem în momentul în care livrăm un training şi multe alte T & T.

Sunt foarte multe lucruri pe care le-am învăţat şi probabil informaţiile primite acolo le voi digera pe parcurs. Vreau să vorbesc despre atmosfera creată de omuleţii ăştia. Pe tot parcursul evenimentului a existat un om fain, Robert, care a avut rolul de a ne menţine energia la un nivel ridicat. E unul dintre cei mai energici oameni pe care-i cunosc: de dimineaţă până seară cu roll calluri care mai de care.

Oamenii din AIESEC sunt mai prietenoşi decât credeam şi, odată ajuns acolo, începi să guşti mult din cultura lor organizaţională, începi să vezi stilul lor de viaţă şi chiar să apuci să trăieşti bucăţi din el. Oameni bucuroşi şi plini de viaţă. Asta mi-a lăsat AIESEC în minte.

Mulţumesc AIESEC Bucurresti şi CROS pentru toate lucrurile pe care le faceţi!

Experienţa de învăţare în HRemotion sau New Media School are la bază implicarea într-o organizaţie. Aşadar, toţi voluntarii din organizaţii studenţeşti care sunt interesaţi să facă parte dintr-o comunitate CROS, sunt invitaţi să se înscrie până pe 31 mai 2011.

Despre metodele de înscriere şi selecţie în HRemotion puteţi citi aici, iar despre cele din NMS – aici.

Vă aşteptăm joi, 26 mai ora 19:00 la Casa Studenţilor Economişti de pe Strada Frumoasa nr 31 în sala 31. Pentru confirmare, vă rugăm completaţi aici.

Vă aşteptăm cu drag! :-)

Later edit: Am adăugat câteva fotografii de la întâlnirea de marţi, 24 mai. 28 de tineri au venit curioşi să afle cât mai multe despre modelul CROS.

Azi ne bucurăm că de 2 ani se organizează TEDx la noi şi că mâine, Traian va fi unul dintre speakerii ce vor vorbi la TEDxYouth@Bucharest, alături de încă 12 tineri ce vor inspira prin ideile şi motivaţia lor de a transforma România. Traian va povesti despre nevoia de schimbare disruptivă în educație (nu vă spunem mai mult pentru că așteptăm împreună surpriza).

Traian şi Răzvan, să străluciţi mâine! :)

De când am citit The Element am dezvoltat un obicei de a încerca să aflu cum îşi crează oamenii pe care îi întâlnesc drumul în viaţă: cum îşi aleg facultatea, cum îşi aleg domeniul, cum îşi descoperă talentele, cum îşi formează imaginea despre jobul ideal, cum aleg primul job şi compania la care vor să lucreze. Reflectând la asta, cred că e important să te pregăteşti din timp. Înainte de a alege primul job, în timpul studenţiei, cred că pe fiecare student l-ar ajuta:

• să fi cunoscut de aproape minim 10 companii din zona sa de interes (Open Day, Workshopuri, Prezentări, discuţii cu angajaţi);
• să fi experimentat minim 2 companii din interior (internship);
• să înţeleagă în detaliu cel puţin 5 joburi din lista lui de opţiuni;

Când va veni momentul să aleagă, cei care au făcut asta vor avea criterii realiste şi pentru job şi pentru compania pe care o aleg. Vor înţelege mai bine ce caută şi vor avea termeni de comparaţie. În plus, există şanse mari să descopere că un anumit job pe care îl idealizau nu li se potriveşte în timp ce există altele de care habar nu aveau.

Din fericire, tot mai multe companii oferă internship-uri şi unele dintre ele organizează zile ale porţilor deschise în care poţi vizita compania şi interacţiona cu angajaţii. Pe 10 mai, partenerii noştri de la Unilever te aşteaptă să descoperi oamenii din spatele unor mărci precum Dove, Rexona, Axe, Knorr, Lipton, Algida sau Cocolino. Te invităm să aplici la Unilever Open Day şi să descoperi una dintre cele mai mari companii multinaţionale din lume.

Pe lângă oamenii prietenoşi din Unilever vei descoperi şi unul dintre cele mai cool sedii de multinaţională :)