Ne-am întâlnit să luăm o decizie în privinţa proiectului Alumni Club, la care am început să lucrăm împreună de prin octombrie. Cu toţii am fost de acord să îngheţăm proiectul pentru o perioadă. Vor trece mai mult de 6 luni înainte să îl putem reîncepe.

Ce s-a întâmplat:

Atunci când Deea şi Cătălin au venit să ne propună proiectul, le-am spus două lucruri:

• că e foarte important pentru CROS să dezvolte proiecte în direcţia Alumni şi că ne dorim să investim mult în acest lucru;
• că pentru CROS nu este momentul să înceapă un proiect în direcţia Alumni pentru că nu vom avea energie pentru el. Avem deja alte proiecte începute care au nevoie de consolidare;

Am hotărât totuşi să încercăm un experiment. Deea şi Cătălin vor forma o echipă iar noi, din CROS, vom contribui cu câtă energie ne mai rămâne – foarte uşor de anticipat că aproape deloc. E un model de lucru pe care ne doream să îl dezvoltăm în CROS şi din experiment urma să câştigăm şi experienţă în această privinţă. Eu şi Vio urma să facem parte din echipa de proiect.

Cătălin şi Deea s-au mişcat foarte repede şi în două săptămâni Monica, Cătălina şi Denisa făceau parte din echipă. Aveam foarte multe idei şi ne-am dat seama că poate şi trebuie să fie un proiect mare. Am hotărât că orice am face în acest proiect, e bine să începem cu un proiect pilot în care să implicăm în jur de 10 organizaţii. Aşa că am ales 10 organizaţii apropiate de noi dar destul de diverse şi le-am adresat o invitaţie la un workshop în care să discutăm despre rolul Alumnilor în organizaţii studenţeşti. Am invitat atât Alumni cât şi membri actuali ai organizaţiilor. Cu toţii au răspuns foarte încântaţi invitaţiei ceea ce ne face să credem că este o zonă cu mult potenţial. Workshopul a reuşit să ofere câteva răspunsuri dar a şi ridicat alte întrebări. Unul dintre răspunsuri a fost că un proiect în zona alumni este aşteptat, ar fi binevenit şi ar aduce valoare atât alumnilor cât şi organizaţiilor. Au apărut şi mai multe întrebări de tipul “cum facem să?”, “ce facem mai înâi?”.

În urma workshopului ne-a devenit clar că e un proiect cu bătaie lungă care are nevoie de multă energie angajată pe termen lung. După vacanţa de iarnă ne-am examinat cu atenţie resursele, motivaţiile şi nevoile. Pentru CROS în continuare nu este momentul să începem un proiect foarte mare fără să îi acordăm atenţia cuvenită. Deea, Cătălin, Monica, Denisa şi Cătălina se află în acel moment important de tranziţie de la viaţa de voluntar într-un ONGS către nivelul următor al carierei. Au decizii grele de luat şi diverse opţiuni de explorat şi un angajament pe termen lung n-ar fi potrivit în acest moment.

Astfel, am decis să îngheţăm proiectul Alumni Club o perioadă, până când noi la CROS vom fi consolidat proiectele deja începute şi membrii echipei îşi vor fi stabilizat traiectoria profesională. Cu toţii am simţit că e cea mai bună decizie în acest moment.

Ce am câştigat din acest experiment:

• Ne-am cunoscut mai bine şi ne-am împrietenit cu Deea, Cătălin, Monica, Denisa şi Cătălina;
• Am conturat ideea Alumni Club şi i-am testat viabilitatea;
• Am învăţat câteva lecţii valoroase despre cum putem implica proaspeţi alumni ai organizaţiilor studenţeşti în activităţile CROS;
• Am cunoscut câţiva Alumni foarte tari pe care nu îi cunoşteam.

A fost o experienţă frumoasă şi utilă şi debia aşteptăm să putem reporni într-un context potrivit proiectul Alumni Club.

Nu aş da pentru nimic această experienţă complexă, în care m-am implicat cu tot sufletul şi am trăit la intensitate maximă fiecare proiect.

Costin Oane a fost membru Advice Students şi în prezent deţine împreună cu fratele său studioul de creaţie BroHouse, specializat pe logo design. Într-un interviu în revista AdvertiseIN, Costin vorbeşte despre impactul pe care experienta de a fi membru în Advice l-a avut în formarea sa:

AdvertiseIN: Ai fost membru ADVICE. Acum urmează, firesc, de ce ADVICE?

Costin Oane: Nu am gândit foarte mult când am intrat în ADVICE. Alegerea a venit pur şi simplu dintr-o realitate simplă: advertisingul nu se învaţă în facultate. Şcoala de advertising se invaţă de la oamenii care lucrează în advertising şi prin efort individual. Mai mult, când am ajuns în ADVICE şi am început să intru în contact cu oamenii publicitari, am realizat că intrarea în acest domeniu presupune şi conexiuni. Oricât de talentat ai fi, dacă eşti lipsit de orice networking e egal aproape cu a o lua de la început. Pot să asociez experienţa din ADVICE cu întreaga mea studenţie. Am găsit exact ce îmi lipsea: prieteni, lucru în echipă, sentiment de utilitate, experienţă, respect şi distracţie. Şi dacă e să fiu sincer, sunt puţine alegeri în viaţă pe care le-am luat singur, fară să fiu influenţat sau ajutat, iar ADVICE este una dintre acele alegeri. Nu aş da pentru nimic această experienţă complexă, în care m-am implicat cu tot sufletul, am trăit la intensitate maximă fiecare proiect şi toţi prietenii pe care i-am cunoscut şi cu care mă întâlnesc foarte des şi acum.

AdvertiseIN: Ce ai învăţat din proiectele la care ai luat parte?

Costin Oane: Experienţa din ADVICE mi-a aratat că advertisingul nu înseamnă doar ce vedem la TV şi mai mult, nu toţi oamenii sunt creativi pentru advertising. Toată lumea vrea să lucreze în advertising şi toata lumea vrea să fie creativ. În ADVICE am învăţat că nu e suficinet doar să ai idei. Ai nevoie de o întreagă echipă, nu doar de art şi un copy. Ai nevoie de oamenii care să-ţi vândă ideea şi să-ţi aducă bani, oamenii care sa se ocupe de IT şi online, oamenii care să se ocupe de logistică, oamenii care sa se ocupe de grafică, etc. E o întreagă muncă de echipă iar orice exces de individualism poate compromite un proiect. Aceasta este prima lecţie pe care am învăţat-o: creativitatea obţinută prin „ping-pong” cu ceilalţi, cât şi munca în echipă, are mari sanse de reusita. Satisfacţia unui eveniment reuşit este imensă, garantez pentru aceasta.

Citeşte tot interviul în AdvertiseIN

HotNews.ro: Cât de mult contează să fii membru al unei organizaţii studenţeşti?

Iulian Olariu: Sunt două lucruri: în primul rând, ai foarte mult ocazia să experimentezi. Organizaţiile foarte mari se bucură de sprijinul unor companii care vin şi le ajută cu “know-how”. Şi ai ocazia să afli cum stau, de fapt, lucrurile într-o astfel de companie, însă la nivel mai mic. ONG-urile simuleaza foarte bine modul de organizare al unei companii: are departamente de marketing, de resurse umane, financiar. În al doilea rând, pe baza experimentelor, poţi să îţi dai seama ce ţi se potriveşte cel mai bine să faci în viaţă.

Aşa mi s-a întâmplat mie, mi-am dat seama că nu imi place ideea de marketing şi că aş prefera să lucrez în domeniul resurselor umane. Cred că asta a fost mai aproape de firea mea, îmi place să pot avea un impact asupra oamenilor, să am grija de ei. Şi am mers mai departe, am învăţat ce presupune o recrutare, un interviu, am ţinut interviuri, am pregătit ghiduri de interviu, lucruri pe care altfel n-aş fi avut ocazia să le fac în timpul facultăţii. În plus, e foarte greu să gaseşti un job care să îţi ofere o asemenea experienţă în timpul studenţiei. În majoritatea joburilor de tip “entry-level” ţi se spune ce ai de făcut, dar nu ai ocazia să experimentezi.

Asta e cheia unui ONG: înveţi făcând lucrurile. Depinde acum şi de cât de mult te implici. Dacă vrei să faci dintr-un proiect bun unul foarte foarte bun, un proiect excelent, atunci e nevoie de multă muncă. Şi, dacă eşti dispus să munceşti, atunci rezultatele vor fi pe măsură.

Trecând prin toate etapele de promovare în cadrul organizaţiei, am ajuns să fac şi training. Mi-am dat seama că, dintre toate activităţile pe care le presupune munca într-un departament de resurse umane, asta îmi place cel mai mult – analiza şi pregatirea oamenilor.

Restul interviului îl puteţi citi pe HotNews.ro