Azi ne bucurăm că de 2 ani se organizează TEDx la noi şi că mâine, Traian va fi unul dintre speakerii ce vor vorbi la TEDxYouth@Bucharest, alături de încă 12 tineri ce vor inspira prin ideile şi motivaţia lor de a transforma România. Traian va povesti despre nevoia de schimbare disruptivă în educație (nu vă spunem mai mult pentru că așteptăm împreună surpriza).

Traian şi Răzvan, să străluciţi mâine! :)

PS: Generaţia Kindle poate … Universitatea Kindle parcă nu :)

Ce este CROS? Care îi e misiunea şi cum a apărut?
CROS este o organizaţie formată din tineri pasionaţi de educaţie şi învăţare ce şi-au propus ca pornind de la modelul organizaţiilor studenţeşti, să consturiască o Universitate Alternativă. Pe termen lung, vrem să contribuim la revoluţia educaţiei în România pentru ca simpla evoluţie a sistemului actual nu este, în opinia noastră, o soluţie pe termen lung.

Cum atrageţi sponsorizarile?
Credem în parteneriatele naturale, bazate pe valori şi credinţe comune. În primul rând ne susţin oameni şi organizaţii care simt că în educaţie stă şansa României şi care au înţeles că investiţia în educaţie este un angajament pe termen lung şi nu un exerciţiu de PR. Oferim companiilor posibilitatea de a se implica cu adevărat şi dincolo de contribuţia financiară, în dezvoltarea unui sistem alternativ de educaţie, beneficiul lor direct fiind faptul că sunt în contact cu unii dintre cei mai implicaţi şi proactivi tineri.

Ce face diferit?
Raportând la volumul de activităţi, CROS ar putea lucra cu peste 1000 de tineri în fiecare an. În schimb alegem să ne investim cea mai mare parte a energiei noastre în două programe educaţionale complexe, întinse pe o perioadă de un an, care implică puţin peste 100 de tineri. Acest lucru ne diferenţiază de majoritatea organizaţiilor din zona educaţiei non-formale. Suntem, din cate ştim, singura organizaţie care are ca obiectiv să dezvolte o universitate alternativă. Şi ne mândrim cu faptul ca aducem multe inovaţii în educaţie. De exemplu, anul acesta vom pilota un program de consiliere pentru autonomie în învăţare şi o formă evoluata a cursurilor universitare şi avem primul program educaţional din Romania care foloseşte Kindle-uri (e-book reader de la amazon.com). Cea mai semnificativă inovaţie este însa felul în care toate componetele modelului alternativ interacţionează între ele pentru a crea un mediu de învaţare cu totul special.

De ce aş alege CROS?

Aş alege CROS dacă sunt elev sau student pentru că am înţeles că succesul şi împlinirea mea nu stau într-o diplomă şi o medie de 10 şi că pot fi cu adevarat împlinit profesional dacă fac ceea ce îmi place şi mă pasionează. Modelul propus de CROS îţi oferă un mediu variat de resurse şi experienţe dar nu îţi propune un parcurs rigid şi nu face alegerile pentru tine. Alegi CROS daca eşti pregatit să îţi conduci singur procesul de dezvoltare într-un mediu fertil care să îţi susţină acest proces de explorare a lumii şi autocunoaştere.

O corporaţie ar alege CROS pentru ca îşi doreşte să fie în jurul unor tineri foarte capabili şi plini de energie care îşi descoperă şi îşi dezvoltă pasiunile. În acelaşi timp, ar alege CROS pentru ca îşi doreşte să contribuie în mod strategic la îmbunătăţirea educaţiei din România investind în inovaţia din acest domeniu. Mai aleg să susţin CROS şi Universitatea Alternativă pentru că sunt din ce in ce mai nemulţumită (eu corporaţie) de calitatea tinerilor care îmi vin la interviu, de lipsa lor de pasiune şi de pretenţiile salariale necalibrate cu realitatea.

Aş mai susţine CROS pentru că recunosc pasiunea şi dedicarea, care automat duc la experitză şi profesionalism.

Nu în ultimul rând, aleg să investesc în CROS pentru că sunt o companie responsabilă care îşi doreşte în jur oameni mai pasionaţi, mai implicaţi şi mai civilizaţi. Investiţia în educaţie azi, aduce dupa sine o Românie mai prosperă mâine.

Cum se diferenţiază faţă de modelul universitar actual?

Modelul de educaţie alternativ proiectat de CROS se diferenţiază în primul rând faţă de actulalul model prin faptul că pune individul cu talentul şi pasiunile sale în centrul actului educaţional. Astfel, individul nu mai devine o victimă a Patului lui Procust prin supunerea la un curiculum prefabricat, ci este încurajat să devină o persoană autonomă în învăţare şi proactivă. Un alt diferenţiator major al CROS este deschiderea şi parteneriatele cu mediul economic: mulţi din trainerii, coachii şi mentorii din comunităţile de practici CROS sunt profesionişti excepţionali care îşi practică meseria. La CROS, credem că poţi să înveţi oamenii ceva, abia după ce tu însuţi eşti foarte bun la lucrul respectiv.

Cui aduce valoare? Ce au companiile din România de câştigat? De ce avem nevoie de CROS?
Prin misiunea pe care şi-a asumat-o CROS este genul de organizaţie care dacă este susţinută, generează impact în întreaga societate.

La nivelul tinerilor, CROS oferă alternativa educaţională adaptată lumii în care trăim care are ca scop să-i să-i ajute să-şi dea seama care este talentul şi pasiunea lor şi cum le pot utiliza cât mai bine pentru a duce vieţi împlinite şi pentru a produce plus valoare. Specific, pentru tineri CROS înseamnă un mediu bogat în resurse de învăţare şi construirea unui drum individualizat prin asumarea învăţării proprii.

Pentru companii, CROS este partenerul principal în dezvoltarea unor oameni proactivi şi pasionaţi care aduc valoare prin creativitatea, autonomia şi inţiativa lor.

“Pentru mine, CROS şi mai ales HRemotion – comunitatea de practici pe “Resurse umane” – au contribuit major la descoperirea celei mai mari pasiuni ale mele, învăţarea ca proces esenţial în dezvoltarea oamenilor. Mi-am propus să ajung în 10 ani unul dintre cei mai mari experţi din lume pe aceasta zonă şi pentru asta am ales Adobe ca loc unde să pot creşte din punct de vedere profesional.” – Bulent Duagi

Care este aria curriculară?
Domeniile de care ne ocupăm acum sunt “Resurse Umane” şi “Comunicare şi New Media”. Pentru fiecare dintre ele am dezvoltat un mediu de învăţare pe care îl numim comunitate de practici. Comunitatea de practici este varianta alternativă a unei facultăţi. Modelul alternativ de educaţie pe care îl folosim se poate aplica însă şi altor domenii dintre care avem în vedere pentru următorii ani managementul proiectelor, vânzări, educaţie şi inginerie. Prin cele doua comunităţi de practici, CROS proiectează şi pune în practică un metamodel: un model de educaţie alternativ, centrat pe a învăţa să înveţi, tot restul vieţii.

Cine sunt oamenii din spatele proiectului?
În spatele proiectului sunt 18 tineri pasionaţi de educaţie şi învăţare. Majoritatea am fost implicaţi în organizaţii studenţeşti şi de tineret şi dezvoltarea noastră a fost puternic influenţată de aceasta experienţă.

Cum vedeti acest proiect peste 2-3 ani?
În 3 ani ne dorim să avem primii studenţi care aleg ca alternativă la o universitate tradiţională, modelul pe care îl propunem. Până atunci ne dorim să mai iniţiem cel puţin două comunităţi de practici, să avem cele mai importante procese consolidate şi să putem oferi o formă de certificare echivalentă cu diploma universitară.

Rolul pe care CROS şi-l asumă este ca, prin modelul de educaţie alternativă proiectat, să reducă prăpastia dintre ce învaţă oamenii şi ce se aşteaptă de la ei în lumea reală. Căutăm parteneri care îşi doresc şi ei acelaşi lucru şi care înţeleg că investiţia în educaţie este una transformaţională şi cu bătaie pe termen lung, şi nu un exerciţiu de PR.

Cum a fost înfiinţată organizaţia CROS şi care este rolul acesteia?
Totul a început cu câţiva studenţi revoltaţi pe lipsa de flexibilitate şi relevanţă a universităţilor în care studiau. Apoi, ei au devenit studenţi proactivi, implicaţi în încercarea de a reforma sistemului universitar românesc. Fondatorii CROS au iniţiat şi condus diverse proiecte, de la evaluarea profesorilor de către studenţi până la promovarea la nivel naţional a Procesului Bologna ca instrument de schimbare a universităţilor sau premierea profesorilor excepţionali. Deşi aceste eforturi au fost apreciate (“Cel mai bun proiect pe educatie si cercetare” la Gala Societatii Civile) şi au avut mici rezultate, ei au simţit că sistemul se schimbă prea greu. În tot acest timp ei şi-au descoperit pasiunea pentru educaţie şi misiunea vieţii lor.

Organizaţia CROS a rezultat din dorinţa de a construi un model de educaţie alternativ, care să placă şi să servească lumii şi provocărilor curente. Ceea ce CROS îşi propune este să construiască o Universitate Alternativă care să fie catalizatorul revoluţiei în educaţia din România.

Modelul de învăţare alternativ cât şi Universitatea proiectate de CROS sunt făurite în jurul pasiunii şi talentului oamenilor, având la bază principii precum autonomia în învăţare, personalizarea traseelor de învăţare, dezvoltarea organică şi neliniară sau diversitatea experienţelor de învăţare.

În perioada 2008-2009, CROS a reuşit să atragă suma de 34.500 $ pentru proiectele desfăşurate. De unde provin aceste fonduri şi cum procedaţi pentru a atrage finanţare?
In perioada respectivă, mare parte din fonduri au venit din trei granturi naţionale şi un grant european. Am mai strâns ceva bani şi din donaţii individuale prin prevederea 2%. Provenienţa exactă a fondurilor cât şi destinaţia lor sunt descrise pe larg în raportul anual al CROS.

În prezent, focusul nostru în materie de finanţări este pe a descoperi acele organizaţii cu care ne potrivim în mod natural. Ne referim aici la organizaţii care cred în educaţie şi în efectele transformaţionale pe care aceasta le generează şi care sunt dispuse să facă o investiţie pe termen lung. O astfel de organizaţie este Fundaţia Dinu Patriciu, care este sponsorul principal al comunităţii noastre de resure umane – HRemotion.

Ceea ce CROS îşi propune, financiar vorbind, este să devină un exemplu de bună practică în antreprenoriat social. Credem că şi educaţia trebuie să înveţe să devină profitabilă pentru toţi actorii implicaţi şi din acest motiv una dintre preocupările noastre este să generăm un model de business sustenabil pentru Universitatea Alternativă.

Din experienţa dobândită până în prezent, sunt companiile interesate să investească în educaţie non-formală?
Răspunsul este da. Noi, la CROS, suntem în discuţii cu câteva companii care doresc să ne susţină şi cunoaştem şi alte organizaţii care primesc susţinere. Până acum am fost susţinuţi de Coca Cola HBC şi Omnicom.

Sumele investite în găsirea unor oameni potriviţi şi pregătirea acestora sunt semnificative şi destinaţia lor este cu precădere către repararea sau completarea educaţiei primite în anii de liceu şi facultate. Companiile caută oameni proactivi, oameni autonomi şi creativi, oameni capabili să lucreze în echipă şi să comunice clar, coerent şi cu impact. Din păcate, niciuna din trăsăturile de mai sus nu sunt cultivate, la nivel de sistem, în actualul model de educaţie. Pe de-o parte companiile investesc în educaţia non-formală pentru că îşi doresc să fie în mijlocul unor tineri aşa cum îi descriam mai sus.

În al doilea rând sunt companii care vor să facă ceva pentru educaţia tinerilor, de care nu sunt mulţumite. Formal, primul tip de motivaţie ţine de departamentele de resurse umane, în timp ce al doilea tip ţine de responsabilitatea socială. În practică, ele sunt legate de viziunea şi dorinţa de implicare a oamenilor pe care îi întâlnim în aceste companii, indiferent în ce poziţie s-ar afla. Din fericire, am întâlnit oameni în companii care cred în ceea ce facem şi îşi doresc să ne susţină.

Care sunt criteriile în funcţie de care vă selectaţi companiile cu care colaboraţi?
Ca să fim sinceri, încă nu suntem în poziţia de a selecta companiile cu care colaborăm. Din fericire, toate companiile cu care am deschis discuţii sunt dintre cele pe le-am alege ca partneri. Fiind o organizaţie nonconformistă şi destul de atipică oamenii care ne împărtăşesc valorile ne plac foarte mult iar cei care nu le împărtăşesc par încă de la început a nu fi partenerii ideali pentru noi..

Preferăm companiile care vor să se implice şi dincolo de contribuţia financiară şi care nu privesc parteneriatul doar tranzacţional. Viziunea CROS despre finanţare şi parteneriere se bazează pe congruenţa dintre valori şi interese. Ne dorim parteneri pasionaţi, care înţeleg că în educaţie stă şansa României pentru un trai mai bun şi mai civilizat şi care înţeleg cât de importantă este investiţia în resursa umană.

Pe parcursul timpului am cunoscut foarte mulţi profesionişti, antreprenori sau manageri de diferite feluri, care se plâng de faptul că tinerii care le bat astăzi la uşă nu ştiu care este rolul lor în viaţă. Am auzit poveşti despre mii de euro pe cap de angajat, investiţi în a repara sau compensa educaţia primită de către aceştia în sistemul public de educaţie.

Rolul pe care CROS şi-l asumă este ca prin modelul de educaţie alternativă proiectat, să reducă prăpastia dintre ce învaţă oamenii şi ce se aşteaptă de la ei în lumea reală. Căutăm parteneri care îşi doresc şi ei acelaşi lucru şi care înţeleg că investiţia în educaţie este una transformaţională şi cu bătaie pe termen lung şi nu un exerciţiu de PR.

Pe site-ul CROS este menţionat faptul că ca educatia clasică e demotivantă, în vreme ce educaţia alternativă antrenează creativitatea, flexibilitatea, autonomia, etc. Cum aţi descrie absolventul de acum, în comparatie cu absolventul care ar avea parte de educaţie alternativă?
Absolvenţilor actuali nu le-a plăcut să meargă la şcoală. Nu s-au simţit provocaţi, nu au simţit că au fost ajutaţi să îşi descopere talentul şi pasiunea, iar asta îi transformă în oameni lipsiţi de motivaţie şi iniţiativă, pasivi, reactivi şi nemulţumiţi.

Absolventul Universităţii Alternative este o persoană proactivă, autonomă în învăţare, orientat către rezultat şi care înţelege rolul echipei şi al comunicării în atingerea succesului. Absolventul Universităţii Alternative este în primul rând un om pasionat şi plin de energie, pentru că face ce-i place. Este un cetăţean mai bun şi un om mai împlinit.

Aceste diferenţe, între calitatea absolvenţilor modelului alternativ proiectat de CROS şi cei al modelului actual de educaţie, provin în principal din faptul că noi am înţeles că în centrul actului educaţional trebuie să stea individul, cu talentul şi pasiunea sa şi nu un curriculum sau un teanc de cărţi. Oamenii sunt ajutaţi să înveţe şi să se dezvolte organic, asemenea unor flori într-o grădină (modelul CROS), în loc să fie şlefuiţi şi ciopliţi după standarde predefinite asemenea unor piese într-un mecanism rece şi învechit (sistemul educaţional actual).

Vă doriţi să dezvoltaţi o Universitate Alternativă, fără profesori şi note, ci cu traineri, mentori şi participări la proiecte. Cum vă propuneţi să realizaţi această schimbare?

Am învăţat să nu credem prea mult în planuri pe termen lung, dar planficarea este un proces important. Avem o strategie schitată pentru următorii 5 ani pe care o actualizăm la fiecare 6 luni. În următorii 5 ani ceea ce facem acum se va transforma, organic, într-o universitate alternativă în toată regula.

În această etapă perfecţionăm modelul alternativ de educaţie într-un grup relativ mic de studenţi – puţin peste 100. Ei sunt împărţiţi în două comunităţi de practici (echivalentul facultăţilor în modelul clasic) pe domeniile resurse umane şi comunicare şi new media. Dintre ei, 30 au trecut deja prin programul educaţional de 1 an şi au trecut la “anul 2”.

În următorii 1-2 ani vom rezista tentaţiei de a lansa şi alte comunităţi de practici pe care le avem în plan – vânzări, project management, educaţie – pentru a perfecţiona modelul alternativ. Provocarile sunt de a dezvolta un model sustenabil de finantare, de a găsi o metoda de certificare adecvată, de a consolida echipele si procesele interne şi de a crea o cultură a învăţării alternative, adică autonomă, personalizată, motivată intrinsec, organică şi neliniară. În trei ani ne-am propus să avem primul student 100% alternativ. Aceasta este o piatră de hotar importantă a cărei semnificaţie este că modelul nostru va fi bine consolidat şi consistent. Acest moment va marca trecerea de la ceea ce suntem acum – un sistem de educaţie complementar educaţiei universitare – la un sistem alternativ. În etapa urmatoare vom creşte din nou lansând mai multe comunităţi de practici şi crescând numarul de studenţi. Dacă totul decurge conform planului, în 5 ani vom avea aproximativ 5 domenii şi peste 500 de studenti şi ne vom putea numi Universitate Alternativă în toată regula.

Aveţi exemple motivante de organizaţii care au implementat cu succes modele de educaţie non-formală?
Avem foarte multe exemple. Organizaţiile studenţeşti sunt cel mai bun exemplu de educaţie non-formală pe care îl cunoaştem. Să te dedici unei organizaţii studenţeşti timp de câţiva ani este o experienţa de formare extraordinară. Am constatat asta noi înşine dar ne-au confirmat-o şi alţi zeci de alumni ai organizaţiilor studenţeşti. Avem exemple de succes şi din zona organizatiilor dedicate liceenilor: Programul Liderii Mileniului Trei al Fundatiei Codecs pentru Leadership, programul Impact al Fundatiei Noi Orizonturi, cluburile de dezbateri ale ARDOR sau programul HOLA dezvoltat de Youth Academy. Avem exemple şi de programe aflate la început despre care noi credem că vor deveni modele de succes: GoMentorship al Asociaţiei Oricum sau programul Grow al Şcolii de Valori.

Bine ai venit la facultate! Înainte de veştile bune, am una mai puţin bună: sistemul de învăţământ românesc e expirat.

În unele locuri merge mai bine, în altele mai puţin, dar peste tot există acelaşi model inventat în secolul XIX pentru realitatea erei industriale. Între timp, omenirea a depăşit acea perioadă, a trecut în era cunoaşterii şi se îndreaptă foarte repede – din ce în ce mai repede – spre un viitor greu de prezis. Ce ştim cu siguranţă este că ne aşteaptă transformări profunde şi provocări pe măsura. Din păcate, ne pregătim pentru acest viitor într-un sistem care n-a fost gândit să ne pregătească nici măcar pentru realităţile şi aspiraţiile zilelor noastre.

În era industrială, munca era, în mare masură, de rutină sau bazată pe aplicarea unor proceduri. Oamenii completau maşinile care nu erau încă destul de performante. Poate că atunci avea sens să memorăm algoritmi şi informaţii. Acum, tot ce poate fi automatizat este deja automatizat sau urmează să devină. Calculatoarele şi roboţii sunt mult mai bune decât oamenii la sarcinile care implică executarea unor algoritmi. Noi, oamenii, vom aduce cu adevărat valoare la munca empatică şi creativă şi la rezolvarea de probleme noi, pentru care nu există încă algoritmi. Pun mai jos câteva argumente care susţin ideea că sistemul actual este neadecvat:

1. Promoveaza conformismul în locul creativităţii;
2. Uniformizează în loc să susţină diversitatea;
3. Este liniar şi mecanic deşi organismele vii se dezvoltă neliniar şi organic;
4. Nu dezvoltă autonomia în învăţare şi în viaţă;
5. Se bazează pe o noţiune îngustă, saracă şi expirată despre ce este util;
6. Promovează fragmentarea disciplinelor în locul interdisciplinarităţii şi a gândirii sistemice;
7. Foloseşte motivaţiile extrinseci în locul motivaţiei intrinseci;

Neadecvarea sistemului s-ar putea traduce pentru tine aşa: mergand la cursuri şi semniarii şi luând examenele vei avea o diplomă dar asta nu înseamnă că vei fi pregătit să trăieşti fericit şi împlinit în deceniile care urmează. Pe principiul „Nu lăsa şcoala să îţi strice educaţia” te poţi ocupa singur de dezvoltarea ta şi studenţia care te aşteaptă este cel mai bun moment pentru acest lucru. (Am scris un alt articol despre asta).

Tu crezi că educaţia universitară din România este adecvata provocărilor pe care le va avea generaţia ta?

Noi, la CROS,  credem că educaţia universitară este un proces liniar, uniformizant, demotivant care inspiră conformism şi pasivitate. Şi viitorul ne cere creativate, iniţiativă, flexibilitate, autonomie şi multe altele. De aceea ne punem constant întrebarea: Cum ar putea arăta un mediu de învăţare conceput de la zero, în 2010? Experienţe diverse în loc de cursuri? Facilitatori, mentori, coachi în loc de profesori? Feedback în loc de note? Google search în loc de memorare? Proiecte împlementate în viaţa reală în loc de referate pe hârtie? Portofolii publice în loc de diplome?

În urmă cu trei ani ne-am asumat provocarea de a dezvolta un model alternativ de educaţie care să fie practic, atractiv, motivant, neliniar şi organic, flexibil, divers, personalizat, util şi bazat pe autonomia fiecăruia de a-şi conduce dezvoltarea. Ne înscriem astfel într-un curent care prinde din ce în ce mai multă forţă peste tot în lume. Premisa lui este că evoluţia actualului sistem nu este suficientă şi că avem nevoie de o revoluţie în educaţie. Vestea bună este ca în fiecare dintre noi se poate naşte o revoluţie.

Când am terminat Facultatea de Inginerie Electrică aveam aproape 5 ani de voluntariat în organizaţii studenţeşti. Coordonasem câteva proiecte, mă plimbasem prin toată ţara, cunoscusem sute de oameni din toate domeniile şi cel mai important – ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea.

Toate aceste lucuri s-au întâmplat fără să fi avut vreun plan înainte. Se zice că „viaţa se întâmplă în timp ce îţi faci planuri”. Aşa a fost în cazul meu. Îmi făcusem planuri să fiu inginer şi când am terminat facultatea eram pregătit să NU mă angajez în inginerie. Împreuna cu câţiva prieteni, am fondat o organizaţie în domeniul educaţiei. Ştiam că e cel mai greu şi cel mai riscant drum dar în acelaşi timp şi cel mai frumos. La 3 ani de la această decizie pot confirma că a fost greu dar în acelaşi timp frumos şi că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o până acum. Am avut nevoie de multe lucuri pentru a ajunge să ştiu ce vreau, să fiu pregatit să fondez un ONG care să aibă succes şi să am curaj chiar să-l fondez. Facultatea n-a contribuit cu nimic. Majoritatea le-am dezvoltat datorită voluntariatului în cele două organizaţii studenţeşti în care am activat.

Cheia a diferenţei între facultate şi învăţarea non-formală (şi informală) din organizaţii studenţeşti stă – în opinia mea – în cuvântul voluntar. Şcoala şi facultatea sunt (practic) obligatorii. Înveţi ce vor ei, cum vor ei şi când vor ei. Vreo 15 ani la rând. Şi te obişnuieşti să faci lucuri pentru că aşa îţi cer alţii. Când ei spun „sari” tu întrebi „cât de sus?”. Mulţi elevi şi studenţi ajung să înveţe – dacă învaţă – pentru note şi diplome. Eu cred că primul scop al educaţiei este să te ajute să înveţi, să munceşti şi să trăieşti în mod autonom, motivat (intrinsec) de o dorinţă ce pleacă din interior. Şi ca să ajungi să faci asta, cred că trebuie să experimentezi libertatea de a decide ce înveţi, cum înveţi şi când înveţi, la ce lucrezi şi cum îţi trăieşti viaţa. Asta înseamnă pentru mine să fii voluntar: să alegi pentru tine şi să faci lucruri pentru că aşa vrei tu, nu pentru că altcineva îţi promite o pedeapsă sau o recompensă.

Organizaţiile studenţeşti în care m-am implicat au fost un mediu excelent în care să mă dezvolt conform propriului meu ADN şi nu după planurile, metodele şi ritmul altcuiva. Şi într-un final, asta a ajuns să conteze. Organizaţia pe care am fondat-o împreună cu câţiva prieteni se numeşte CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti) şi îşi propune să dezvolte în România o universitate alternativă. Modelul pe care va funcţiona este foarte diferit de cel al universităţilor actuale. Educaţia pentru noi nu seamană cu un proces tehnologic, liniar şi standardizat – aşa cum e acum – ci cu unul de dezvoltare organică. Am ales să lucrăm cu voluntarii din organizaţii studenţeşti pentru că este un model care li se potriveşte foarte bine. Iata de ce:

A. Pentru că sunt voluntari, adică fac ce vor, când vor şi cât vor

In mod ironic, suntem pregatiţi pentru libertate şi democraţie într-unul dintre cele mai autocratice sisteme existente: sistemul de învăţământ. E ca o inchisoare a primului sfert al vieţii noastre în care alţii hotărăsc pentru noi. Poate pentru prima data în viaţă, într-un ONGS ai un cuvânt de spus. Nu munceşti pentru profesor, pentru şef sau pentru notă. Sunt organizaţiile membrilor – ei le conduc şi ei hotărăsc ce se întâmplă cu ele. Şi fiecare hotărăşte pentru el: ce face, cât face şi cum face. E o şansă să prinzi gustul autonomiei.

B. Pentru că fac lucurile din pasiune

Datorită faptului că ceea ce fac e voluntar, în mod natural îşi caută pasiunea şi o urmează. Voluntarii din organizaţii studenţeşti sunt motivaţi  intrinsec fie de faptul că le place ceea ce fac, că le plac oamenii cu care lucreaza sau de  misiunea organizaţiei. Sau de toate trei.

C. Pentru că se dezvoltă neliniar şi organic

Pentru că nu le spune nimeni ce să faca, sunt conduşi de pasiune, interes, intuiţie iar dezvoltarea lor devine neliniara şi organică – aşa cum e normal pentru organismele vii. Asta îţi permite să-ţi descoperi „elementul” (zona de intersecţie între talentul tău natural şi pasiune). Şi când ajungi să fii „în elementul tău”, totul se schimbă! :)

D. Pentru ca totul e pe bune, in viata reala.

“Teoretic, practica şi teoria sunt la fel. Practic e altceva” Yogi Berra.

În şcoală învăţăm în mare parte pentru note. În organizaţii studenţeşti înveti cum e să munceşti pentru ceva care contează, într-un context cât se poate de real. Înveti să faci ideile să se împlinească, cum se rezolvă probleme, cum se lucrează în echipe, cum se atrag parteneri şi multe altele.

Împreună cu peste 20 de organizaţii studenţeşti din Bucureşti, CROS pune în practică acest model alternativ de educaţie în cadrul comunităţilor de practici HRemotion (www.hremotion.ro) şi New Media School (www.newmediaschool.ro). Te aşteptăm pe www.cros.ro să afli mai multe.

Studenţii şi-au luat soarta în propriile mâini şi s-au transformat, poate involuntar, în principalul motor al reformei din educaţie. Cum activităţile extracuriculare ale studenţilor îmbunătăţesc un sistem educaţional expirat şi, mai departe, schimbă mediul privat şi societatea.

Studenţii au pornit chiar ei, poate ca un gest inconştient, revoluţia adevărată din învăţământul românesc – educaţia nonformală. Prin activităţile lor extracurriculare, cele mai multe de voluntariat în asociaţii şi organizaţii studenţeşti (ONGS-uri) sau în diverse ONG-uri, studenţii încep să bifeze chiar ei principalele obiective ale sistemului educaţional.

Accesul lor la educaţia nonformală, cu tot ce presupune ea – scriere de proiecte, vorbire în public, organizare de evenimente, time management s.a. -, le deschide larg poarta către un mediu privat tot mai selectiv.

Şi caseta despre CROS:

Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti proiectează o posibilă imagine a educaţiei din viitor; o alternativă nu doar la sistemul public de învăţământ, ci o alternativă la educaţia aşa cum o cunoaştem astăzi în lume, nu doar în România.

Pe scurt, CROS vrea să nască o universitate alternativă la actualul sistem. Una fără profesori (ci cu traineri şi mentori) şi fără note (ci cu participări la proiecte). Iar acesta este un plan deja aflat în derulare, cu sarcini (naşterea şi susţinrerea unor comunităţi de practică în diverse domenii), cu etape (în trei ani şi-au propus să aibă primul “absolvent” pregătit numai în sistemul lor, fară a fi înscris într-o facultate clasică) şi cu obiective clare (“în 10 ani vor să convingă tinerii să treacă de la “a învăţa lucruri” la “a învăţa să fie”).

Şi chiar dacă unii din marii vizionari din educaţie, cum este Sir Ken Robinson, vorbşte şi promovează ideologii asemanătoare în medii mai creative şi mai deschise la minte decât al nostru, educaţia custom made, aşa cum o imaginează CROS, are mai multe şanse să crească în România – unde, chiar dacă există bariere mentale, sistemul universitar şi-a pierdut orice recunoaştere iar notele şi mediile nu mai contează absolut deloc -, decât în sistemle educaţionale unde diplomele (mai ales cele eliberate de marile universităţi din lume) încă certifică valoarea absolvenţilor.

Când scriam articolul mi-am dat seama cât de puţine informaţii se găsesc pe net despre istoria şi evoluţia mişcarii studenţeşti din România.
Prin CROS sunt sigură că vom contribui semnificativ la îmbunătăţirea acestui lucru. :)

“O vorbă românească spune că toamna se numără bobocii. Dar până să îi numere şi să le testeze potenţialul, asociaţiile studenteşti îi recrutează. Campania, care a debutat la începutul lunii, este în plină desfăşurare, iar organizaţiile studenţeşti se luptă să atragă cât mai mulţi nou-veniţi. Miza este să găsească oamenii potriviţi pentru proiectele lor. Recrutarea vizează mai ales studenţii din anul I şi, în unele cazuri anul II, aceştia fiind mai disponibili. Aproape 5.000 de studenţi vor aplica, anul acesta, să devină membri în 40 de organizaţii studenţeşti”  citeşte tot articolul

Unele dintre primele comentarii ne-au enervat, ne-au revoltat şi ne-au făcut să ne aducem aminte de ce e nevoie să comunicăm mai mult despre organizaţiile studenţeşti şi proiectele lor. Dar sunt şi comentarii care merită citate şi păstrate la un loc. Vă invit să ne amintim împreună de ce am fost sau suntem într-o organizaţie studenţească:

“Si eu am facut parte dintr-una din organizatiile enumerate mai sus. Si a fost cea mai misto experienta din toata facultatea. Si chiar m-a ajutat mai departe in cariera….asa ca ce spun unii pe forum, nu se intampla peste tot. [Cristina]“

“…despre organizatiile enumerate mai sus, ele chiar te invata acele lucruri de care ai nevoie mai departe in cariera, ele chiar iti dau experienta pe care un manager o cauta cand te afisezi la un interviu…totul depinde totusi de cat de mult iti doresti sa inveti si cat de mult timp si efort esti dispus sa depui fara sa “iti iasa ceva”…da, am facut si eu parte dintr-o organizatie studenteasca si da, m-a ajutat foarte mult atat pe parcursul facultatii, cat si dupa terminarea acesteia…recomand tuturor tinerilor sa incerce asa ceva!” [Andreea]

“Fain si necesar articolul. Poate mergea insistat pe felul in care se implica studentii in activitatea asociatiilor, sa afle lumea concret despre ce e vorba. Eu fac parte din AEGEE. Nu numai ca am avut ocazia sa calatoresc cat nu credeam vreodata, dar am invatat sa fac campanii de PR, sa coordonez proiecte, responsabilitati pe care nu ti le delega nimeni la locul de munca daca esti bobocel.” [Maxi]

“Imi amintesc prin 2001 am avut sansa sa prind jobul pe care il am si acum in IT, datorita unui targ, daca stau bine si ma gandesc cred ca primul dedicat studentilor organizat de LSAC, liga automatica Bucuresti. Erau destui entuziasmati de idee la vremea respectiva; parca ne era teama sa ne apropiem de anumite standuri. Pan la urma a iesit bine , ptr mine cel putin :))” [Cristi Rotaru]

“Ca fost membru eu zic ca merita sa iti rupi 4 ore pe saptamana sa te duci la meetinguri decat sa joci cs sau dota toata ziua. BTW in poli exista si www.eestec.ro“ [Joe]

“Intre timp mediul asociativ studentesc s-a schimbat si s-a dezvoltat enorm in ultima perioada. Bine ca s-a intamplat asa, fiindca aici invata tinerii ce e aceea initiativa si incep sa priveasca in afara manualelor inguste ale facultatilor romanesti. Sunt de acord ca trebuie sa te tii de invatat, ceea ce este perfect posibil si dezirabil. Cele doua medii sunt complementare, educatia formala -ce inveti la scoala- ofera mai degraba cunostinte iar cea non-formala – ce inveti intr-o organizatie studenteasca – dezvolta competente. [Marina]

Lucrurile s-au schimbat in Romania: de la ligi la organizatii studentesti profesionale lucrurile au evoluat mult. Sunt cadru didactic universitar si am fost si eu ONGSista in studentie (nu in universitatea in care lucrez). Ii incurajez pe studentii mei sa isi investeasca timpul liber in asta. Vor castiga experiente de viata si profesionale pe care universitatea nu are cum sa le ofere. De la incredere in sine la competente web 2.0, de la negociere la scriere de proiecte [ ...]. ONGSurile de azi iti dau curajul sa fii optimist. De asta cred ca merita incredere. [Violeta]

In studentie am fost membru activ in Liga Studentilor in Medicina. A fost o experienta extraordinara. Am gasit in acest grup de studenti principiile morale pe care le credeam disparute din societatea romanesca. Am organizat sute de conferinte, am editat o revista medicala, am organizat congrese si multe alte activitati care m-au ajutat enorm in construirea unui caracter normal si uman. Nu este adevarat ca activarea intr-o organizatie iti rapeste timpul de invatat. Totul depinde de tine cum te organizezi. Eu aveam si serviciu in timpul facultatii si eram foarte activ si in organizatie [...].” [IT]

“Tinerii ce aleg calea unui ONG studentesc aleg o pasiune. Pasiunea de a schimba ceva in bine, pasiunea de a fi voluntar si de a ajuta pe cei din jurul tau, si pasiunea de a se dezvolta personal intr-un colectiv tineresc, agil si creativ. Am fost membru activ 3 ani de zile intr-un ONG din ASE, am ajuns in conducerea ONG-ului si am muncit mult pentru a derula impreuna cu oameni valorosi proiecte valoroase. Ne-am lovit in stanga si in dreapta de mentalitati nesanatoase, de batjocura din partea celor ce nu inteleg voluntariatul, ce urmaresc doar partea materiala in viata, si cei care sunt indobitociti constant de educatia de la televizor si cea derivata din clasa politica actuala. E trist ca multi sunt tineri si apuca pe aceasta cale. Insa e o bucurie sa vezi tineri talentati afirmandu-se, prin proiecte mici la inceput, castigand inainte de toate prieteni, apoi experienta, apoi incredere in sine, si gasind calea spre un viitor mai bun pentru comunitatea din care fac parte. Tinerii ce aleg calea unui ONG studentesc aleg o pasiune. Pasiunea de a schimba ceva in bine, pasiunea de a fi voluntar si de a ajuta [...]. Schimbarea unei societati si a unei generatii incepe de la propria persoana. Apoi de la cea de langa tine, si asa mai departe.

Insa oameni competenti si valorosi avem. Ei sunt si oameni curajosi, ce stiu ca nu trebuie sa renunte la aspiratii, la valori si la conduita nici dupa ce citesc 100 de comentarii negative si nesabuite. Nu cei din spatele cuvintelor sunt vinovati pentru ca asa gandesc. Este vinovat un intreg sistem politic si social ce ne-a adus la acest nivel.Aici trebuie lucrat. Cu ei. Cu oamenii tineri, cu oamenii valorosi. Ei trebuie sa devina modele autentice de leadership, ei trebuie sa arate lumii ca se poate schimba ceva. Iar cei neincrezatori ce se asmut neprihanit impotriva oricarei idei de schimbare, vor putea vedea, prin aceste modele, adevaratul sens si adevarata valoare a ONG-urilor. Ma voi intoarce in tara dupa master sa continui ce am inceput. Sa ajut pe cei din comunitatea din care fac parte, sa investesc pe mai departe in tineri, sa construim impreuna. Se poate. Trebuie doar sa vrei si sa nu uiti sa crezi. Schimbarea incepe cu pasi marunti dar apasati, curajosi! Daca esti tanar si citesti aceste randuri, iti recomand din tot sufletul sa fii activ, sa fii voluntar, sa crezi in valorea ta si sa pui umarul la ajutorarea comunitatilor din care faci parte. In studentie e momentul oportun sa o faci. Alege un ONG. Daca esti parinte indruma-l pe al tau copil spre dezvoltare personala si experienta practica, voluntara, intr-un ONG. Daca esti roman, nu iti pierde credinta ca schimbarea in bine este posibila.Va salut pe toti cordial.” [Cosmin Buteica]

“In anul 2 de facultate am intrat in organizatia studenteasca. Urmatorii 4 ani i-am investit doar in voluntariat si in proiecte pentru studenti [...]. Ma uit in spate si cred ca organizatiile studentesti au investit in mine. Mi-au dat spatiu si libertate sa ma desfasor, sa invat, sa experimentez, sa gresesc, sa o iau de la capat, sa cad si sa ma ridic din nou. De la toate competentele pe care mi le-am dezvoltat si pana la toti oamenii minuntati pe care i-am cunoscut si toti prietenii pe care ii am, sfatuiesc pe orice tanar sa se implice in viata comunitatii. Nu trebuie sa fie o organizatie studenteasca neaparat. Poate fi un centru de batrani, o casa de copii, o scoala sau un spital.

Important e sa te implici in viata comunitatii din care faci parte si sa iti pese, dar mai ales sa iti asumi responsabilitatea ca si tu contribui la dezvoltarea ei sau la stagnarea ei. Am cel un mare respect pentru toti tinerii din Romania care se implica in ONGS-uri. [...]“ [Cris]

Tu de ce te-ai implicat sau de ce te implici într-o organizaţie studenţească? Care este motivaţia ta?

În curând vom relua întâlnirile HRemotion.