“O vorbă românească spune că toamna se numără bobocii. Dar până să îi numere şi să le testeze potenţialul, asociaţiile studenteşti îi recrutează. Campania, care a debutat la începutul lunii, este în plină desfăşurare, iar organizaţiile studenţeşti se luptă să atragă cât mai mulţi nou-veniţi. Miza este să găsească oamenii potriviţi pentru proiectele lor. Recrutarea vizează mai ales studenţii din anul I şi, în unele cazuri anul II, aceştia fiind mai disponibili. Aproape 5.000 de studenţi vor aplica, anul acesta, să devină membri în 40 de organizaţii studenţeşti”  citeşte tot articolul

Unele dintre primele comentarii ne-au enervat, ne-au revoltat şi ne-au făcut să ne aducem aminte de ce e nevoie să comunicăm mai mult despre organizaţiile studenţeşti şi proiectele lor. Dar sunt şi comentarii care merită citate şi păstrate la un loc. Vă invit să ne amintim împreună de ce am fost sau suntem într-o organizaţie studenţească:

“Si eu am facut parte dintr-una din organizatiile enumerate mai sus. Si a fost cea mai misto experienta din toata facultatea. Si chiar m-a ajutat mai departe in cariera….asa ca ce spun unii pe forum, nu se intampla peste tot. [Cristina]“

“…despre organizatiile enumerate mai sus, ele chiar te invata acele lucruri de care ai nevoie mai departe in cariera, ele chiar iti dau experienta pe care un manager o cauta cand te afisezi la un interviu…totul depinde totusi de cat de mult iti doresti sa inveti si cat de mult timp si efort esti dispus sa depui fara sa “iti iasa ceva”…da, am facut si eu parte dintr-o organizatie studenteasca si da, m-a ajutat foarte mult atat pe parcursul facultatii, cat si dupa terminarea acesteia…recomand tuturor tinerilor sa incerce asa ceva!” [Andreea]

“Fain si necesar articolul. Poate mergea insistat pe felul in care se implica studentii in activitatea asociatiilor, sa afle lumea concret despre ce e vorba. Eu fac parte din AEGEE. Nu numai ca am avut ocazia sa calatoresc cat nu credeam vreodata, dar am invatat sa fac campanii de PR, sa coordonez proiecte, responsabilitati pe care nu ti le delega nimeni la locul de munca daca esti bobocel.” [Maxi]

“Imi amintesc prin 2001 am avut sansa sa prind jobul pe care il am si acum in IT, datorita unui targ, daca stau bine si ma gandesc cred ca primul dedicat studentilor organizat de LSAC, liga automatica Bucuresti. Erau destui entuziasmati de idee la vremea respectiva; parca ne era teama sa ne apropiem de anumite standuri. Pan la urma a iesit bine , ptr mine cel putin :))” [Cristi Rotaru]

“Ca fost membru eu zic ca merita sa iti rupi 4 ore pe saptamana sa te duci la meetinguri decat sa joci cs sau dota toata ziua. BTW in poli exista si www.eestec.ro“ [Joe]

“Intre timp mediul asociativ studentesc s-a schimbat si s-a dezvoltat enorm in ultima perioada. Bine ca s-a intamplat asa, fiindca aici invata tinerii ce e aceea initiativa si incep sa priveasca in afara manualelor inguste ale facultatilor romanesti. Sunt de acord ca trebuie sa te tii de invatat, ceea ce este perfect posibil si dezirabil. Cele doua medii sunt complementare, educatia formala -ce inveti la scoala- ofera mai degraba cunostinte iar cea non-formala – ce inveti intr-o organizatie studenteasca – dezvolta competente. [Marina]

Lucrurile s-au schimbat in Romania: de la ligi la organizatii studentesti profesionale lucrurile au evoluat mult. Sunt cadru didactic universitar si am fost si eu ONGSista in studentie (nu in universitatea in care lucrez). Ii incurajez pe studentii mei sa isi investeasca timpul liber in asta. Vor castiga experiente de viata si profesionale pe care universitatea nu are cum sa le ofere. De la incredere in sine la competente web 2.0, de la negociere la scriere de proiecte [ ...]. ONGSurile de azi iti dau curajul sa fii optimist. De asta cred ca merita incredere. [Violeta]

In studentie am fost membru activ in Liga Studentilor in Medicina. A fost o experienta extraordinara. Am gasit in acest grup de studenti principiile morale pe care le credeam disparute din societatea romanesca. Am organizat sute de conferinte, am editat o revista medicala, am organizat congrese si multe alte activitati care m-au ajutat enorm in construirea unui caracter normal si uman. Nu este adevarat ca activarea intr-o organizatie iti rapeste timpul de invatat. Totul depinde de tine cum te organizezi. Eu aveam si serviciu in timpul facultatii si eram foarte activ si in organizatie [...].” [IT]

“Tinerii ce aleg calea unui ONG studentesc aleg o pasiune. Pasiunea de a schimba ceva in bine, pasiunea de a fi voluntar si de a ajuta pe cei din jurul tau, si pasiunea de a se dezvolta personal intr-un colectiv tineresc, agil si creativ. Am fost membru activ 3 ani de zile intr-un ONG din ASE, am ajuns in conducerea ONG-ului si am muncit mult pentru a derula impreuna cu oameni valorosi proiecte valoroase. Ne-am lovit in stanga si in dreapta de mentalitati nesanatoase, de batjocura din partea celor ce nu inteleg voluntariatul, ce urmaresc doar partea materiala in viata, si cei care sunt indobitociti constant de educatia de la televizor si cea derivata din clasa politica actuala. E trist ca multi sunt tineri si apuca pe aceasta cale. Insa e o bucurie sa vezi tineri talentati afirmandu-se, prin proiecte mici la inceput, castigand inainte de toate prieteni, apoi experienta, apoi incredere in sine, si gasind calea spre un viitor mai bun pentru comunitatea din care fac parte. Tinerii ce aleg calea unui ONG studentesc aleg o pasiune. Pasiunea de a schimba ceva in bine, pasiunea de a fi voluntar si de a ajuta [...]. Schimbarea unei societati si a unei generatii incepe de la propria persoana. Apoi de la cea de langa tine, si asa mai departe.

Insa oameni competenti si valorosi avem. Ei sunt si oameni curajosi, ce stiu ca nu trebuie sa renunte la aspiratii, la valori si la conduita nici dupa ce citesc 100 de comentarii negative si nesabuite. Nu cei din spatele cuvintelor sunt vinovati pentru ca asa gandesc. Este vinovat un intreg sistem politic si social ce ne-a adus la acest nivel.Aici trebuie lucrat. Cu ei. Cu oamenii tineri, cu oamenii valorosi. Ei trebuie sa devina modele autentice de leadership, ei trebuie sa arate lumii ca se poate schimba ceva. Iar cei neincrezatori ce se asmut neprihanit impotriva oricarei idei de schimbare, vor putea vedea, prin aceste modele, adevaratul sens si adevarata valoare a ONG-urilor. Ma voi intoarce in tara dupa master sa continui ce am inceput. Sa ajut pe cei din comunitatea din care fac parte, sa investesc pe mai departe in tineri, sa construim impreuna. Se poate. Trebuie doar sa vrei si sa nu uiti sa crezi. Schimbarea incepe cu pasi marunti dar apasati, curajosi! Daca esti tanar si citesti aceste randuri, iti recomand din tot sufletul sa fii activ, sa fii voluntar, sa crezi in valorea ta si sa pui umarul la ajutorarea comunitatilor din care faci parte. In studentie e momentul oportun sa o faci. Alege un ONG. Daca esti parinte indruma-l pe al tau copil spre dezvoltare personala si experienta practica, voluntara, intr-un ONG. Daca esti roman, nu iti pierde credinta ca schimbarea in bine este posibila.Va salut pe toti cordial.” [Cosmin Buteica]

“In anul 2 de facultate am intrat in organizatia studenteasca. Urmatorii 4 ani i-am investit doar in voluntariat si in proiecte pentru studenti [...]. Ma uit in spate si cred ca organizatiile studentesti au investit in mine. Mi-au dat spatiu si libertate sa ma desfasor, sa invat, sa experimentez, sa gresesc, sa o iau de la capat, sa cad si sa ma ridic din nou. De la toate competentele pe care mi le-am dezvoltat si pana la toti oamenii minuntati pe care i-am cunoscut si toti prietenii pe care ii am, sfatuiesc pe orice tanar sa se implice in viata comunitatii. Nu trebuie sa fie o organizatie studenteasca neaparat. Poate fi un centru de batrani, o casa de copii, o scoala sau un spital.

Important e sa te implici in viata comunitatii din care faci parte si sa iti pese, dar mai ales sa iti asumi responsabilitatea ca si tu contribui la dezvoltarea ei sau la stagnarea ei. Am cel un mare respect pentru toti tinerii din Romania care se implica in ONGS-uri. [...]“ [Cris]

Tu de ce te-ai implicat sau de ce te implici într-o organizaţie studenţească? Care este motivaţia ta?

În curând vom relua întâlnirile HRemotion.

Next HR este un eveniment care se desfăşoară în fiecare an înaintea recrutărilor de toamnă şi rostul său este ca oamenii care se vor ocupa de recrutări să plece de acolo inspiraţi, motivaţi, siguri pe ei şi pregătiţi să asigure succesul recrutărilor pentru organizaţia lor. Programul Next ne este foarte drag pentru că a fost început de mine în urmă cu trei ani când am organizat prima ediţie a Next HR, apoi Cris si Daniel au organizat primul Next Junior la care eu şi Vlad am fost traineri. Următorul Next HR – cel din 2007 – a fost organizat de Cris şi Virgil şi eu am fost trainer.

Apoi am pierdut contactul dar faptul că programul a rezistat în timp şi şi-a găsit locul în ANOSR este pentru noi un motiv de mândrie şi satisfacţie. A fost o mare bucurie să avem ocazia să fim din nou implicaţi în programul Next şi oarecum un motiv de nostalgie.

Anul acesta CROS a fost partener educaţional, adică am conceput şi facilitat trainingul. Am format o echipă de 4 traineri: eu, Cris, Diana – alumnus BOS si Silvia – alumnus ASPSE. Le mulţumim Silviei şi Dianei pentru implicarea şi profesionalismul lor dar şi pentru că în ultimul an au fost membri de bază ai comunităţii HRemotion.  Mulţumim şi ANOSR, ASPR, Liga AC şi OSUT pentru că ne-au invitat să lucrăm la Next HR şi pentru tot ce am reuşit împreună să facem să se întâmple acolo.

Să vă spun şi ce s-a întâmplat acolo:

In prima zi – Vineri -  am deschis cu o vizualizare a sarcinii care îi aşteaptă: recrutarea, selecţia şi integrarea noilor voluntari. Fiecare participant a primit atâţia omuleţi desenaţi pe nişte coli A4 câţi membri estimează că vor aplica în aceasta toamnă pentru a deveni membri în organizaţia lor. Am obţinut un perete plin cu cei 4872 de studenţi cu care se vor întâlni la recrutările din această toamnă.  Dintre aceştia, 1200 erau coloraţi. Ei vor fi membri de organizaţii studenţeşti începând cu această toamna.

Sâmbata a fost dedicată “Campaniei de recrutare”. Am pornit de la motivele de a fi membru într-o organizaţie studenţească. Fiecare participant a realizat un “elevator pitch” de 1 minut în care a prezentat în public unul dintre aceste motive. Apoi am discutat despre metode indirecte de a transmite aceste motive. In continuare au participat la jocuri de rol, au exersat discursul în public şi au primit feedback, au realizat simulări de prezentări de organizaţii, am discutat despre cum răspunzi asertiv la obiecţii şi despre cum ţii o prezentare de impact. O altă parte a zilei a fost dedicată canalelor de comunicare şi campaniilor de promovare neconvenţionale.

Pentru a-şi exersa abilităţile de prezentare, în fiecare seară, dupa încheierea zilei de training, au fost susţinute prezentări ale organizaţiilor.

Duminica a fost ziua “Selecţiei”. Am discutat despre metodele de selecţie şi profilul candidatului. Timp de 5 ore, participanţii fiecărui grup au fost împărţiţi în 4 echipe care au realizat o simulare completă a unui proces de selecţie care a cuprins realizarea profilului candidatului, a formularului de înscriere, a fişei de interviu şi a grilei de evaluare. Formularul de înscriere a fost completat de o parte a membrilor altei echipe care apoi au fost invitaţi la o simulare de interviu.

La sfârşiul simularilor de interviu, am recapitulat tot ceea ce se lucrase în ziua respectivă şi am extras din această experienţă ceea ce este de reţinut şi dus acasă. După masa de prânz am discutat despre perioada de probă şi pe echipe am lucrat la un exerciţiu menit să puna în evidenţă legătura dintre cultura organizaţiei, resursele sale şi contextul în care aceasta activează şi alegerea strategiei şi a metodelor de selecţie.

La sfârşitul zilei alţi 16 participanţi şi-au prezentat organizaţiile.

Ziua de Luni a fost dedicată “Integrarii şi Motivării”. Am început cu un exercitiu de introspecţie, în care fiecare participant a reflectat la propriile sale motivaţii de a se implica în organizaţie. Pentru fiecare motivaţie au identificat situaţii concrete care au generat sau alimentat acea motivaţie şi apoi le-am împartăşit prin metoda “spider web”. Am pus totul într-o perspectivă teoretică asupra motivaţiei oamenilor raportată la nevoile acestora. Acestea au fost extrase dintr-o prezentare a lui Anthony Robbins. Am discutat apoi despre metode de motivare a voluntarilor. Cu discuţia despre motivarea voluntarilor în minte am deschis subiectul integrării noilor voluntari. Am clarificat etapele şi integrării şi am continuat cu câte patru scenete de teatru corespunzătoare unor situaţii des întâlnite în organizaţii. În urma acestor scenete participanţii au fost invitaţi să reflecteze la acţiunile necesare zi de zi pentru asigura faptul că noii membri se simt integraţi. Seara a avut loc ultima serie de prezentari de organizaţii.

Marţi a fost ziua închiderii. Toate cele 8 echipe şi-au prezentat (Video: 1,2,3,4) studiile de caz  la care au folosit tot ceea ce au învăţat în ultimele 3 zile. Prezentările ne-au impresionat placut, unele dintre ele cuprinzând inclusiv detalii cum sunt 2-3 variante de afiş pentru campania de recrutare, formularul de înscriere, diagrama Gantt sau bugetul.

La sfârşit fiecare participant a facut un contract cu sine în care şi-a asumat obiective pentru această toamna, legate de campania de recrutări. Ne-am oferit feedback şi câteva gânduri de plecare şi apoi ne-am spart reciproc temerile şi ne-am promis că vom fi acolo unii pentru alţii în lunile care urmează.

HotNews.ro: Cât de mult contează să fii membru al unei organizaţii studenţeşti?

Iulian Olariu: Sunt două lucruri: în primul rând, ai foarte mult ocazia să experimentezi. Organizaţiile foarte mari se bucură de sprijinul unor companii care vin şi le ajută cu “know-how”. Şi ai ocazia să afli cum stau, de fapt, lucrurile într-o astfel de companie, însă la nivel mai mic. ONG-urile simuleaza foarte bine modul de organizare al unei companii: are departamente de marketing, de resurse umane, financiar. În al doilea rând, pe baza experimentelor, poţi să îţi dai seama ce ţi se potriveşte cel mai bine să faci în viaţă.

Aşa mi s-a întâmplat mie, mi-am dat seama că nu imi place ideea de marketing şi că aş prefera să lucrez în domeniul resurselor umane. Cred că asta a fost mai aproape de firea mea, îmi place să pot avea un impact asupra oamenilor, să am grija de ei. Şi am mers mai departe, am învăţat ce presupune o recrutare, un interviu, am ţinut interviuri, am pregătit ghiduri de interviu, lucruri pe care altfel n-aş fi avut ocazia să le fac în timpul facultăţii. În plus, e foarte greu să gaseşti un job care să îţi ofere o asemenea experienţă în timpul studenţiei. În majoritatea joburilor de tip “entry-level” ţi se spune ce ai de făcut, dar nu ai ocazia să experimentezi.

Asta e cheia unui ONG: înveţi făcând lucrurile. Depinde acum şi de cât de mult te implici. Dacă vrei să faci dintr-un proiect bun unul foarte foarte bun, un proiect excelent, atunci e nevoie de multă muncă. Şi, dacă eşti dispus să munceşti, atunci rezultatele vor fi pe măsură.

Trecând prin toate etapele de promovare în cadrul organizaţiei, am ajuns să fac şi training. Mi-am dat seama că, dintre toate activităţile pe care le presupune munca într-un departament de resurse umane, asta îmi place cel mai mult – analiza şi pregatirea oamenilor.

Restul interviului îl puteţi citi pe HotNews.ro

Sesiunea s-a incheiat. Speram cu bine. Prin unele parti si vacanta s-a terminat! Speram ca si mai bine. Reluam intalnirile comunitatii si incepem de luni, cu discutii despre cine tine traininguri in ONGS, cum le tine, cand se fac, de ce alte traininguri ar mai avea nevoie un ONGS, care sunt competentele pe care le dezvoltam in traininguri?

Pentru ca am vazut un filmulet foarte amuzant gasit de Andreea, am zis sa il dam mai departe :D.

Revenim cu detalii despre cum ne-am distrat la intalnire si cate am aflat si invatat! :)