HotNews.ro: Cât de mult contează să fii membru al unei organizaţii studenţeşti?

Iulian Olariu: Sunt două lucruri: în primul rând, ai foarte mult ocazia să experimentezi. Organizaţiile foarte mari se bucură de sprijinul unor companii care vin şi le ajută cu “know-how”. Şi ai ocazia să afli cum stau, de fapt, lucrurile într-o astfel de companie, însă la nivel mai mic. ONG-urile simuleaza foarte bine modul de organizare al unei companii: are departamente de marketing, de resurse umane, financiar. În al doilea rând, pe baza experimentelor, poţi să îţi dai seama ce ţi se potriveşte cel mai bine să faci în viaţă.

Aşa mi s-a întâmplat mie, mi-am dat seama că nu imi place ideea de marketing şi că aş prefera să lucrez în domeniul resurselor umane. Cred că asta a fost mai aproape de firea mea, îmi place să pot avea un impact asupra oamenilor, să am grija de ei. Şi am mers mai departe, am învăţat ce presupune o recrutare, un interviu, am ţinut interviuri, am pregătit ghiduri de interviu, lucruri pe care altfel n-aş fi avut ocazia să le fac în timpul facultăţii. În plus, e foarte greu să gaseşti un job care să îţi ofere o asemenea experienţă în timpul studenţiei. În majoritatea joburilor de tip “entry-level” ţi se spune ce ai de făcut, dar nu ai ocazia să experimentezi.

Asta e cheia unui ONG: înveţi făcând lucrurile. Depinde acum şi de cât de mult te implici. Dacă vrei să faci dintr-un proiect bun unul foarte foarte bun, un proiect excelent, atunci e nevoie de multă muncă. Şi, dacă eşti dispus să munceşti, atunci rezultatele vor fi pe măsură.

Trecând prin toate etapele de promovare în cadrul organizaţiei, am ajuns să fac şi training. Mi-am dat seama că, dintre toate activităţile pe care le presupune munca într-un departament de resurse umane, asta îmi place cel mai mult – analiza şi pregatirea oamenilor.

Restul interviului îl puteţi citi pe HotNews.ro